Gabriel Croitoru si Vioara lui Enescu în al 10-lea turneu national

Turneul national Vioara lui Enescu a ajuns în al 10-lea an de existenta, iar în 2021, ca si în atipicul an 2020, a alternat concertele în aer liber cu cele în sali de concert.

În iulie 2021, Vioara lui Enescu rasuna în Parcul Coloanei fara sfârsit din Târgu Jiu, în septembrie a putut fi auzita în Parcul Kiseleff în contextul proiectului Turnee de poveste în parcurile bucurestene sau în fata Operei Nationale din Bucuresti, în închiderea festivalului Promenada Operei. Dupa ce în octombrie s-a întâlnit cu vioara Stradivarius „Pachoud” în recitalurile din turneul Duelul viorilor, Vioara lui Enescu „Catedrala” la care cânta violonistul Gabriel Croitoru, va putea fi ascultata într-o serie de recitaluri în luna noiembrie în mai multe orase din tara.

Gabriel Croitoru, violonistul care are privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu supranumita „Catedrala”, pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispozi?ie ?i aflându-se în patrimoniul Muzeului National „George Enescu”) si pianistul Horia Mihail prezinta pe scene din întreaga tara trei celebre sonate pentru vioara si pian de Mozart, Brahms si Beethoven. Etapa „indoor” a turneului na?ional cu numarul 10 începe cu recitalurile din 1 noiembrie, de la Deva si 2 noiembrie, de la Brasov.

A trecut peste un secol de când George Enescu strabatea tara în timpul Primului Razboi Mondial alaturi de vioara sa, pentru a-si duce muzica catre cei bolnavi, rani?i în razboi, oameni afla?i în necazuri ?i nevoi. Acela?i instrument – gra?ie altruismului lui Gabriel Croitoru, violonistul care a câ?tigat prin concurs dreptul de a cânta la „Catedrala”, cum este denumita celebra vioara construita de marele Guarneri del Gesu – participa la aceea?i nobila misiune: aceea de a duce muzica în întreaga ?ara, acolo unde este mai mare nevoie de ea.

Gabriel Croitoru : „Am marea bucurie de a fi câ?tigat în urma cu mai multi ani dreptul de utilizare a viorii „Catedrala”, construita de Giuseppe Guarneri, supranumit „del Gesu” care i-a apartinut Maestrului, aflata astazi în custodia Muzeului Na?ional „George Enescu”. Nu cred ca exista bucurie mai mare decât aceea de a fi parte din via?a unui instrument de o asemenea valoare, care a trecut în cele trei secole de existen?a prin mâinile foarte multor violoni?ti de excep?ie. Spun de excep?ie, prin prisma felului în care s-a pastrat acest instrument, ?tiut fiind faptul ca orice instrument cu corzi trebuie cântat pentru a-?i pastra ?i chiar îmbunata?i calita?ile sonore. Lemnul – de provenien?a româneasca, se pare – din care au fost construite aceste viori, s-a uscat în timp, dar, în acela?i timp, vibrând odata cu sufletele celor care l-au mânuit de-a lungul anilor, a evoluat. Aceasta vibra?ie înca se transmite catre cei care vin sa ne asculte în sala de concert sau în turneele pe care le-am întreprins în ultimii ani alaturi de pianistul Horia Mihail. Turneul „Vioara lui George Enescu”, devenit deja un brand, a bucurat sufletele multor oameni veni?i sa ne asculte pove?tile despre instrument, despre lucrarile interpretate ?i, nu în ultimul rând, despre continuarea tradi?iei pe care George Enescu a deschis-o acum mai bine de un secol, aceea de a aduce alinare, un strop de muzica buna, acolo unde nu ar fi avut acces, adica la sate, prin parcuri ?i prin licee.”

Daca la primele editii sondam teritoriul virgin al caminelor culturale din sate aflate în cele mai îndepartate colturi ale României, unde sunetul muzicii clasice nu ajunsese niciodata, au fost mai apoi turnee în care vioara lui Enescu a mers în cautarea pianelor calatoare lasate în diferite orase ale tarii de Horia Mihail si, evident, la Sala Radio. ?i ani în care a ajuns sa cânte la Beijing, la Londra, în Spania, Portugalia.