Vioara lui Enescu îsi continua calatoriile din fiecare toamna

Turneul Vioara lui George Enescu revine în această toamnă pe scenele din România, în perioada 20 septembrie – 5 octombrie 2019. Gabriel Croitoru, violonistul care are privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu supranumit㠄Catedrala”, pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispoziţie şi aflându-se în patrimoniul Muzeului National „George Enescu”) şi pianistul Horia Mihail vor cânta în mai multe oraşe din ţară, programul recitalurilor cuprinzând trei sonate emblematice pentru repertoriul pentru vioară şi pian.

A trecut peste un secol de când George Enescu străbătea ţara în timpul Primului Război Mondial alături de vioara sa, pentru a-şi duce muzica către cei bolnavi, răniţi în război, oameni aflaţi în necazuri şi nevoi.

Din anul 2012, acelaşi instrument, graţie altruismului lui Gabriel Croitoru, violonistul care a câştigat prin concurs dreptul de a cânta la „Catedrala”, cum este denumită celebra vioară construită de marele Guarneri del Gesu, continuă aceeaşi nobilă misiune – aceea de a duce muzica în întreaga ţară, acolo unde este mai mare nevoie de ea.

Dacă la primele ediţii sondam teritoriul virgin al căminelor culturale din sate aflate în cele mai îndepartate colţuri ale României, unde sunetul Marii Muzici nu ajunsese niciodată, sau pe cel al sălilor de sport din licee în care veneau copii curioşi să vadă cum suna o vioară celebră, acolo unde ei joaca de obicei baschet la ora de educaţie fizic㠖 au fost mai apoi turnee în care vioara lui Enescu a mers în căutarea pianelor călătoare lăsate în diferite oraşe ale ţării de Horia Mihail şi, evident, la Sala Radio, şi ani în care a ajuns să cânte la Beijing, la Londra, în Spania, Portugalia, şi lista ar putea continua.

Având ilustrul exemplu al lui George Enescu, în 2012, doi muzicieni români entuziaşti, Gabriel Croitoru şi Horia Mihail, cărora le era familiară experienţa de a cânta pe mari scene ale lumii, în oraşe mari, la Bucureşti – la Sala Radio sau la Ateneu –, dar şi în oraşe mai mici ale ţării, au descoperit că au puterea de a încerca să ducă muzica clasică mai departe, în locuri cât mai diferite, unde nimeni nu se gândeşte la ea sau nici nu a aflat de existenţa ei, dar unde poate face foarte mult bine, asa cum făcea Enescu în urma cu o sută de ani.

Oltea Şerban-Pârâu