Vioara lui Enescu îsi continua calatoriile din fiecare toamna

A trecut peste un secol de când Enescu strabatea tara în timpul primului razboi mondial alaturi de vioara sa, pentru a-si duce muzica catre cei bolnavi, raniti ai razboiului, oameni aflati în necazuri si nevoi.

Din anul 2012, acelasi instrument, gratie altruismului lui Gabriel Croitoru, violonistul care câstigase prin concurs dreptul de a cânta la… “Catedrala”, cum este denumita celebra vioara construita de marele Guarneri del Gesu, continua aceeasi nobila misiune. Aceea de a duce muzica, prin sunetul clocotitor al acestui instrument unic, acolo unde este mai mare nevoie de ea.

Am aruncat o privire retrospectiva pe site-ul www.vioaraluienescu.ro si am realizat ca, din 2012 pâna acum, putem vorbi deja despre o istorie a calatoriilor viorii lui Enescu, cu siguranta mai diversa decât ne asteptam la început.

Daca la primele editii sondam teritoriul virgin al caminelor culturale din sate aflate în cele mai îndepartate colturi ale României, unde sunetul Marii Muzici nu ajunsese niciodata, sau cel al salilor de sport din licee în care veneau copii curiosi sa vada cum suna o vioara celebra, acolo unde ei joaca baschet la ora de educatie fizica, au fost turnee în care vioara lui Enescu a mers în cautarea pianelor calatoare lasate în diferite orase ale tarii de Horia Mihail si evident, la Sala Radio, dar si ani în care a ajuns sa cânte la Beijing, la Londra, în Spania, Portugalia si lista ar putea continua.

Repertoriul turneului a cuprins uneori sonatele reper ale repertoriului violonistic, pe care publicul le-a primit cu un respect care la final se transforma în aplauze entuziaste, alte ori programe de miniaturi, panoramând repertoriul de virtuozitate al viorii, momente emotionale pe care arta lui Gabriel Croitoru le-a fixat pentru mult timp în inima publicului.

Sa ne amintim. “În cursul verii 1914, în atmosfera agitata, premergatoare începerii razboiului mondial, George Enescu a dat o serie de concerte în scopuri de binefacere, când la Arenele Romane, la Ateneul Roman sau în sala Liedertafel din Bucuresti, când în orasele tarii, de la Târgu Jiu, Craiova si Turnu Magurele, la Braila, Galati, Bacau si Iasi. Rostul lor era de a transmite ascultatorilor spiritul armoniei, de a le stimula încrederea în puterile lor morale, dar si solidaritatea de care era nevoie în acele momente. În acelasi an, Enescu a facut un lung turneu de recitaluri si în orase lipsite de orice viata muzicala: Caracal, Slatina, Târgoviste si Husi. Îsi transporta astfel ascultatorii, cum aflam din cronicile ziarelor, „departe, departe de tot de urâteniile vietii”, stimulându-le setea de frumos.” (Povestea vietii lui George Enescu, George Zbârcea, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1982)

Având acest ilustru exemplu, în 2012, doi muzicieni români entuziasti, Gabriel Croitoru si Horia Mihail, carora le era familiara experienta de a cânta pe mari scene ale lumii, în orase mari, la Bucuresti la Sala Radio sau la Ateneu, dar si în orase mai mici ale tarii, au descoperit ca au puterea de a încerca sa duca muzica clasica mai departe, în locuri cât mai diferite, unde nimeni nu se gândeste la ea sau nici nu a aflat de existenta ei, dar unde poate face foarte mult bine, asa cum facea Enescu în urma cu o suta de ani.

Asa s-a nascut primul turneu Vioara lui George Enescu. El continua de 7 ani, o calatorie muzicala cu adânci semnificatii, care anul acesta îi va duce pe Gabriel Croitoru, violonistul care are privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu supranumita Catedrala, pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispozitie si aflându-se în patrimoniul Muzeului National ”George Enescu”) si pe pianistul Horia Mihail la Alba Iulia, Deva, Tecuci, Bistrita, Slatina, Bucuresti la Sala Teatrelli si Caracal, pentru a reveni la Bucuresti pe 8 octombrie la Sala Radio. Programul recitalurilor este si de aceasta data unul plin de placute surprize, din care nu lipsesc acele piese de mare popularitate pe care cu totii “le-am auzit cândva”.

Oltea Şerban-Pârâu