Cu vioara lui George Enescu la sate

„În cursul verii 1914, în atmosfera agitata, premergatoare începerii razboiului mondial, George Enescu a dat o serie de concerte în scopuri de binefacere, când la Arenele Romane, la Ateneul Roman sau în sala Liedertafel din Bucuresti, când în orasele tarii, de la Târgu Jiu, Craiova si Turnu Magurele, la Braila, Galati, Bacau si Iasi. Rostul lor era de a transmite ascultatorilor spiritul armoniei, de a le stimula încrederea în puterile lor morale, dar si solidaritetea de care era nevoie în acele momente.

În acelasi an, Enescu a facut un lung turneu de recitaluri si în orase lipsite de orice viata muzicala: Caracal, Slatina, Târgoviste si Husi. Îsi transporta astfel ascultatorii, cum aflam din cronicile ziarelor, „departe, departe de tot de urâteniile vietii”, stimulându-le setea de frumos.

Daca la Bucuresti, concertele lui Enescu aveau loc în frumoasa sala a Ateneului Român, în orasele din tara, conditiile nu erau la fel de bune. Dupa ce calatorea în împrejurari deosebit de grele, ajungând frânt de oboseala în vreun orasel arareori vizitat de turnee teatrale sau de muzicieni, gasea localuri necorespunzatoare, neîncalzite, piane dezacordate, pregatirile de concert neîncepute, asadar fara afise, fara propaganda necesara unei mobilizari de public.

Oricât ar fi fost de frig în sala si oricât de hodorogit era pianul, pentru Enescu aceste concerte erau cele mai frumoase clipe ale vietii. Se rusina aproape de propria sa emotie, vazând fetele ascultatorilor stralucind de bucuria revelatiei, pe care le-o provoca muzica. Între artist si publicul sau se înfiripa un curent vrajit, care dainuia si dupa ce artistul pleca, cu instrumentul si acompaniatorul sau pe drumurile tarii.” (...)

„Odata cu intrarea României în razboi, în august 1916, Enescu si-a continuat cu si mai mare energie activitatea, întâi la Bucuresti, apoi în Moldova. În anumite momente ale istoriei, popoarele au nevoie de încurajare a artei, spre a putea pastra credinta în valoarea nepieritoare a frumosului si a adevarului. Enescu a luat asupra sa aceasta misiune. Toate evenimentele poporului sau se reflectau în propria inima sensibila. A înjghebat, cu colegii sai din Iasi, echipe de muzicieni si de actori. Ele îi vizitau pe raniti si bolnavii din spitale, ducându-le mângaierea cântecului si îndemnurile la curaj ale poeziei. A dat numeroase recitaluri, concerte si spectacole prin spitale, scoli, cazarmi, zbatându-se sa organizeze o orchestra simfonica la Iasi. Multi dintre ascultatori, întorcându-se acasa, de la aceste concerte îsi spuneau: Ce fericire sa ai un asemenea artist! Laudata fie vioara si bagheta lui! ” (fragmente din cartea Povestea vietii lui George Enescu, George Zbârcea, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1982)

A trecut aproape un secol de atunci si doi muzicieni români entuziasti, Gabriel Croitoru si Horia Mihail, dupa ce au trecut prin experienta de a cânta pe mari scene ale lumii, în orase mari, la Bucuresti la Sala Radio sau Ateneu, dar si în orase mai mici ale tarii, lipsite de viata muzicala, au descoperit ca au puterea de a încerca sa duca muzica clasica mai departe, în locuri unde nimeni nu se gândeste la ea, dar unde poate face foarte mult bine, asa cum facea Enescu în urma cu o suta de ani.

Asa s-a nascut primul turneu Vioara lui George Enescu la sate, la initiativa Radio România Cultural si Accendo. Este o calatorie muzicala care îi va duce pe Gabriel Croitoru, violonistul care are privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispozitie si aflându-se în patrimoniul Muzeului national ”George Enescu”) si pe Horia Mihail si unul dintre pianele lui calatoare în sate din nordul, estul si sudul României. Turneul va începe chiar în comuna în care s-a nascut Enescu si care astazi îi poata numele si va continua în alte sapte sate din tara. Concertul final va avea loc de Ziua radioului, 1 noiembrie, la Sala Radio.

Oltea Şerban-Pârâu